Om la lună - Ce surpriză să te-ntâlnesc

Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar aici în mijlocul gândului meu nebunesc
Cum mersul îl știm,
Încă putem să ne-oprim.

Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar aici pe fundul fântânii din neomenesc
Din întuneric venim,
Încă putem să ne-oprim.

Dar dacă tu n-ai să-mi dai drumul la mână,
Să mă pleci, să mă stai, lună nebună,
Atunci n-o să ne-oprim,
De murim.
Iar dacă tu ai să ceri să fie pace,
Am s-așternem tăceri pe foc și ace
Și tot n-o să ne-oprim.

Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar acum în timpul avântului copilăresc.
Să mă tem, să mai vin?
De nu putem să ne-oprim?

Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar acum când din vârful urcușului rostogolesc
Ce priveliști găsim,
Nu mai putem să ne-oprim.