Om la lună - Distanță de Siguranță

Aștept tăcut și te privesc
Cu ochii mari, cu ochii rari
Dintr-o distanță de siguranță.
Adeseori te-aș întreba
De ești reală sau apari
Din ce motive lipsind de importanță.

Desigur, stau și mă gândesc
Că dacă eu te-am inventat
Dintr-o fragilă apăsare de balanță,
N-ar trebui să mă tot tem
C-ai fi ceva de speriat
Și să te țin distant într-o distanță.

Să punem dor în distanță
Și ace-n nesiguranță.

Și era luni, fiindcă atunci
Eu am simțit prea explicit
Dintr-un imbold nebun și-o mare exuberanță.
C-un deget doar eu te-am atins
Și-atunci cumplit am devenit
Fără distanță și fără siguranță.

Să punem dor în distanță
Și ace-n nesiguranță.

Erai reală, mi-ai zis tu.
Și cât și cum mă așteptai
Complet pierdută de speranță,
Privindu-mă în timp prezent
Cu ochii mari, cu ochii rari
Dintr-o distanță de siguranță.

Să punem dor în distanță
Și ace-n nesiguranță