Om la lună - Războiul cu lumea

Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc

Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc

Între noi fie vorba, între ei fie ce-o fi
Vom umple cu paie spărturile mii
Și de n-o să ne-ajungă ne-așteaptă cale lungă
Să mеrgem, să trecem pеste păpădii

Și vântul să sufle și să se răsufle
Și bancul și tancul, și râsul să ne umfle
Și-apoi să ne crească aripi de măiastră
Și să ne ferească

Aruncă lemne pe foc

Să stăm la fereastră să facem să crească
Și mintea dinaintea și noi de apoi
Războiul să coasă, nu să ne descoasă
Războiul de-l vor ei, să-l ia pentru ei
S-ascundem cuțitele și nerostitele
Și vise ciobitele

Și vise ciobitele
Aruncă lemne pe foc

Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc

Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc

Înapoi în toc
Înapoi în toc
Înapoi în toc