The Motans - Povestea Unui Naufragiat

Nu am vrut să-ți dau răspunsul la întrebare,
Dar cred vei afla și tu curând...
Oare dragostea sau viața-i trecătoare?
Nu știu dacă-s viu, dar dragostea o simt.
Mă privești cu atâta drag și mă aștepți să ard,
Dar nu-i în firea mea să mă prefac.
Iartă-mi sufletul și inima nebună,
Dar cred m-am uitat pe mine însumi în furtună

Și în curând povestea ta
Va fi la fel ca a mea.

Avem în viață câte o furtună mare,
Restul sunt doar ploi...
Am naufragiat în brațele tale
Și-n ale tale buze moi...
La tine am ajuns
Fiind deja plecat
Te strâng la piept, dar sunt
Cu ochii îndreptați spre larg.

Nu vei sta nici tu prea mult pe gânduri, draga mea,
Deja îți văd ochii arzând
Ai început să dai de valuri în inima mea,
Dar eu nu le mai simt,
Aripile tale încă nu s-au frânt
Inima încă nu ți-a înghețat de frig.
Zâmbești crezând că dragostea e doar un mit
Pentru că nu cu tine am fost când apele m-au înghițit,

Dar în curând povestea ta
Va fi exact ca a mea.

Am iubit
De parcă ar fi fost un fleac,
De parcă ar fi existat vreun leac,
Am trăit fiecare clipă cât un veac,
M-am simțit nemuritor, dar n-am știut de fapt că...