Vasile Seicaru - Dragostea, destin stravechi

Dragostea, destin stravechi

Muzica: Vasile Șeicaru
Versuri: Dan Verona

Iubita mea, din toate câte-au fost
Şi câte vor mai fi de-acum sub soare,
Te-am învăţat amarnic pe de rost
Tu, cea dintâi şi ultima-ntâmplare.
Eu nu ştiu dacă am avut noroc,
Iubirea noastră-i fără de regie,
Dar zilnic noi avem acelasi loc
În trenul ce-a pornit spre veşnicie.

Refren:
Dragostea-i destin străvechi
Cu cireşe la urechi,
Ne iubeşte dulce-amar,
N-are vreme de cântar.

Eu nu ştiu dacă-i bine sau e rău,
Dar, de-am trăi în veacuri separate,
Aş cere să mă nasc în veacul tău,
Căci fără tine, viaţa nu se poate!
Şi când visez în noapte, uneori,
Că te răpeşte o străină zare,
Îţi jur pe toate sfintele ninsori,
Pedeapsă ca aceasta nu-i mai mare!

Refren:
Dragostea-i destin străvechi
Cu cireşe la urechi,
Ne iubeşte dulce-amar,
N-are vreme de cântar.

Iubita mea, cândva, într-adevăr
Într-un târziu neliniştit de vară
Vom fi ca două jumătăţi de măr,
Uitate pe o bancă, într-o gară.
Şi chiar de-ar fi să vină cineva
Să le lipească simplu înc-o dată,
Întregul măr din nou va lumina,
Căci n-am trişat iubirea niciodată!

Refren:
Dragostea-i destin străvechi
Cu cireşe la urechi.
Ne iubeşte dulce-amar,
N-are vreme de cântar.