Negura Bunget - Stanciu Gruiul

Stanciu Gruiul


La poalele muntelui, muntelui pleșuvului,
În mijlocul rîndului, la puțul pămîntului,
Pă cîmpia verde-ntinsă, și dă cetine cuprinsă,
Șade Stanciu Gruiul, șade
Nalt la stat, mare la sfat și viteaz cum n-a mai stat
Închinam-aș și n-am cui! Închinam-aș murgului,
Dar mi-e murgul vită mută, N-are gură să-mi răspundă!
Închinam-aș armelor, Armelor drăguțelor,
Dar și ele-s fiare reci, Puse-n teci de lemne seci!
Închinam-oi codrilor, Ulmilor și fagilor, brazilor, paltinilor,
Că-mi sunt mie frățiori, dă dureri ascunzători;
D-oi muri, m-or tot umbri, cu frunza m-or învăli, cu freamătul m-or jeli!
La brîu cu șapte pistoale, patru pline șî trei goale,
Cît îi muntele dă mare, el cu pumnul mi-l doboare,
Buzduganu-i dă oțel, fus în mînă e la el
Și-l aruncă sus prin nori, șî-l prinde prîn subsuori
Cînd îl vezi, dă spaimă mori.
Ceață, ceață, negureață, Ia-o mai de dimineață
Dă pă drumul lungului, Dă pă șaua mugului,
Soare sfințește, Umbra se-ndesește,
Drum să oprește, Prin codru cotește
La Vadul Săpat, La Malul Surpat,
La Teiul Plecat, De arme-ncărcat.
Cu hangere, ascuțite, Cu pistoale, ruginite
Pe poteca strîmtă și cotită,
Să-l legene mereu vîntul. pînă l-o-nghiți pămîntul

[English translation]

At the mountain’s foot, the barren mountain’s foot,
In the core of the range, at the Earth’s mouth,
On the wide green plain, the green leaf littered plain,
There’s where Stanciu Gruiul stands
His head held high, his wit about, strong and bold, fearless and might
Bow I would, if only I could! Bow to my bay I would!
But my bay is dumb and mute, he’d answer if he could!
Bow to my arms I would, to me they’ve always been good,
But my arms are irons cold, sheated in the wood of old!
But I will bow to the woods, to the elm and to the beech, to the fir and the pine trees,
Brothers have we always been, helping me to hide my pain;
Should I die, they’d shadow me, with their leafs they’d blanket me, with the wind they’d mourn for me!
Seven guns he bears, four are loaded, three are not,
Be the mountain high and might, to the ground he’ll knock,
And his stealy mace, like a feather he hales,
Up into the heavens he throws, to cath it with a bow,
The sight of him will chill thee (to the bone).
Smokey fog which darkness damps, hold the morrow in thy hands,
Come hither on the longest way, come hither with my bay,
Holy thy sunsetting veil, darkening shadows prevail,
The old winding road the forest does behold,
At the carved pass-over, on the cursed[cursid] shore
At the burdened linden tree of arms too heavy to bear
With daggers sharp for the kill, and pistols to fire at will,
On the narrow winding path,
For the wind to cradle him, and the Earth to swallow him